luni, 27 octombrie 2008

Intalnirea din 27 octombrie 2008

Salutare la toti.
M-am bucurat asa mult de seara asta petrecuta impreuna. Apreciez mult deschiderea voastra si sinceritatea de care dati dovada.
L-am avut alaturi de noi pe Antonio caruia ii uram un bun venit.Speram ca pe viitor sa ne strangem mai multi.
Sambata vom avea intalnirea de recreere. Urmeaza sa va anunt in legatura cu asta.
O saptamana frumoasa!

vineri, 17 octombrie 2008

Duminica românească

E dimineaţă de duminică românească, în care întreaga
naţiune zace încă ignorând zorile întârziate prin
Carpaţi. Un moment unic în care „treji” sunt doar
petrecăreţii ce-au ajuns în prelungiri, delectându-şi
gradele alcoolului cu Guţă sau Vijelie, filozofând despre
dispariţia Elodiei. Dunărea trece cucăind pe propriile
valuri, deranjată de câte-un oltean pescar cu mare
patimă, ce-şi împrăştie răbdarea pe apele duminicii.
Semafoarele dorm şi ele în mijlocul drumului,
pâlpâindu-şi galbenul.
Se doarme încă, şi de ce nu s-ar dormi, când duminica e
ziua când tot românul îşi permite luxul să zăbovească
niţel mai mult în patul primit zestre. E ziua când pe
altarul tradiţiei româneşti se sacrifică găinile
autohtone pentru a închega supa prezentă pururea pe mesele
românilor. Mai nou, pentru a veni în ajutorul babelor
îndrăgostite de Jose Armando, s-a descoperit supa instant
preparată cât timp e „publicitate”.
Duminica e ziua când Miticii şi Vasilii naţiunii o pun
de o şeptică americană sau românească,
scărpinându-şi esofagul cu ţuică sau bere.
Prin parcurile betonate, pensionarii îşi mai animă
bătrâneţile cu câte o partidă de şah sau table,
poartă-n casă, şah mat, tuşă şi iar poartă-n casă.
Botez nu e, Crăciun nu e, Paşte nu, parastas nu, nuntă
nu, aşa că în zadar tot sună clopotele vrând să-i
cheme pe români în bisericile goale ale ţării. Pline
sunt în schimb birturile şi bodegile unde se beau pensiile
amărâte şi minţile întunecate ale unui popor aşa zis
creştin. Ne fălim că suntem creştini, dar milioane de
români zac duminicile prin baruri, paturi, şanţuri, pe
bancă în faţa casei. Deşi unii prezenţi în biserică
cu trupul, la minte au lanţul picat, inima bate pentru
lume, iar cu gândul schimbă valută.
Noi „aleşii Domnului” ne numim protestanţi sau
neoprotestanţ i, dar nu ştiu ce protestăm. Am protestat
oleacă „long time ago” pe când Luther punea dracii
Vaticanului pe jar, dar de atunci stăm cuminţi, eleganţi
şi prietenoşi în coteţele noastre izolate cu termopan
şi climă, fiind de atâţia amar de ani pe „mucles”.
Până vieţile noastre nu vor fi mărturii care să zguduie
şi cea mai împietrită inimă, pe ei îi vom găsi tot
acolo, în birt, duminică de duminică, pentru că nu
bisericile noastre construite cu dolari îi va schimba sau
atrage pe ei, ci Hristosul din noi ce întoarce şi
celălalt obraz, scoţând cu plugul iubirii buruienile urii
crescute pe pământurile vii. „Unde dragoste nu e, nimic
nu e” ne cântă întruna Gheorghe Gheorghiu.
Avem scaune tapiţate, amvoane de lux, candelabre scumpe,
centrală termică iarna, clima vara (iarna nu-i ca vara).
Avem cor beton, fanfara super, grup de laudă şi închinare
cu tobe interzise, grupul Maranata, fratele Dumitru cu
acordeon, dar degeaba le avem pe toate când esenţa ne
lipseşte. „Dumnezeu e dragoste” ne spune Ioan, şocând
secole la rând omenirea cu cea mai scurtă definiţie a lui
Dumnezeu. Dacă El e dragoste, cum se poate ca în
bisericile noastre, pe care le numim ambasade ale cerului pe
pământ, să fie atâta ură, invidie, răutate,
hidoşenie, bal mascat, compromisuri, boală după scaune,
bolnavi de amvoniadă, nepotisme. Ne pupăm şi ne strângem
fariseic mâinile odată pe lună când e cina, bolborosind
un „te iubesc frate” spus cu greu şi de pe vârful
gurii.
În creştinism există peste 34.000 de denominaţiuni şi
mişcări şi cu siguranţă nu din prea multă dragoste
s-au divizat. Cântarea cântată fără dragoste de
Dumnezeu e ca o manea într-o piaţă publică, cântăm ca
să ne arătăm talentele şi vocaţiile. Predicarea fără
iubirea de oameni e ca poezia „Plumb” a lui George
Bacovia. Slujirea fără dragoste de Dumnezeu şi semeni,
făcută doar cu scopul mârşav de a ne lăuda şi a fi
apreciaţi, e mai grea decât meseria de miner prin Valea
Jiului.
Din mesele de dragoste care se făceau pe timpul
comunismului, în sărăcia acelui regim, a mai rămas doar
mesele, dragostea evaporându-se prin case, slujbe, afaceri,
maşini.
Pe treptele neprihănirii pe care trebuie să urcăm din 2
Petru 1-7, penultima treaptă este „dragostea de fraţi”
şi apoi ultima „iubirea de oameni”. E imposibil să-i
iubim pe oameni când pe fraţi nu-i iubim, sau mai grav îi
urâm. Nu avem cum să-i evanghelizăm pe ei, şi să avem
pretenţia să se pocăiască, atâta timp cât noi ne
muşcăm subtil şi discret între noi. De aceea suntem doar
1 % din populaţia ţării, şi atât vom rămâne dacă
dragostea dintre noi nu va ţâşni prin termopanele
bisericilor, inundând întreaga ţară românească cu
guvern cu tot.
Transformă-ne repede, Isuse, în clopote ale iubirii
chemând contemporanii din birturile lumii... şi duminicile
vor fi altfel!

Ceva pentru voi. Astept commenturile voastre

Rick Warren (REMEMBER HE WROTE ' PURPOSE DRIVEN LIFE' )


You will enjoy the new insights that Rick Warren has, with his wife now having cancer and him having 'wealth' from the book sales. This is an absolutely incredible short interview with Rick Warren, 'Purpose Driven Life' author and pastor of Saddleback Church in California .

In the interview by Paul Bradshaw with Rick Warren, Rick said:

People ask me, What is the purpose of life? And I respond: In a nutshell, life is preparation for eternity. We were made to last forever, and God wants us to be with Him in Heaven.

One day my heart is going to stop, and that will be the end of my body -- but not the end of me.

I may live 60 to 100 years on earth, but I am going to spend trillions of years in eternity. This is the warm-up act - the dress rehearsal. God wants us to practice on earth what we will do forever in eternity.

We were made by God and for God, and until you figure that out, life isn't going to make sense.

Life is a series of problems: Either you are in one now, you're just coming out of one, or you're getting ready to go into another one..

The reason for this is that God is more interested in your character than your comfort.

God is more interested in making your life holy than He is in making your life happy.

We can be reasonably happy here on earth, but that's not the goal of life. The goal is to grow in character, in Christ likeness.

This past year has been the greatest year of my life but also the toughest, with my wife, Kay, getting cancer.

I used to think that life was hills and valleys - you go through a dark time, then you go to the mountaintop, back and forth. I don't believe that anymore.

Rather than life being hills and valleys, I believe that it's kind of like two rails on a railroad track, and at all times you have something good and something bad in your life .

No matter how good things are in your life, there is always something bad that needs to be worked on.

And no matter how bad things are in your life, there is always something good you can thank God for.

You can focus on your purposes, or you can focus on your problems.

If you focus on your problems, you're going into self-centeredness,' which is my problem, my issues, my pain.' But one of the easiest ways to get rid of pain is to get your focus off yourself and onto God and others.

We discovered quickly that in spite of the prayers of hundreds of thousands of people, God was not going to heal Kay or make it easy for her.

It has been very difficult for her, and yet God has strengthened her character, given her a ministry of helping other people, given her a testimony, has drawn her closer to Him and to people.

You have to learn to deal with both the good and the bad of life.

Actually, sometimes learning to deal with the good is harder. For instance, this past year, all of a sudden, when the book sold 15 million copies, it made me instantly very wealthy..

It also brought a lot of notoriety that I had never had to deal with before. I don't think God gives you money or notoriety for your own ego or for you to live a life of ease.

So I began to ask God what He wanted me to do with this money, notoriety and influence. He gave me two different passages that helped me decide what to do, II Corinthians 9 and Psalm 72

First, in spite of all the money coming in, we would not change our lifestyle one bit. We made no major purchases.
Second, about midway through last year, I stopped taking a salary from the church.

Third, we set up foundations to fund an initiative we call The Peace Plan to plant churches, equip leaders, assist the poor, care for the sick, and educate the next generation.

Fourth, I added up all that the church had paid me in the 24 years since I started the church, and I gave it all back. It was liberating to be able to serve God for free.

We need to ask ourselves: Am I going to live for possessions? Popularity?

Am I going to be driven by pressures? Guilt? Bitterness? Materialism? Or am I going to be driven by God's purposes (for my life)?

When I get up in the morning, I sit on the side of my bed and say, God, if I don't get anything else done today, I want to know You more and love You better. God didn't put me on earth just to fulfill a to-do list. He's more interested in what I am than what I do.
That's why we're called human beings, not human doings.

Happy moments, PRAISE GOD.
Difficult moments, SEEK GOD.
Quiet moments, WORSHIP GOD.
Painful moments, TRUST GOD.
Every moment, THANK GOD.

NOW PLEASE SHARE THIS WITH YOUR FRIENDS

miercuri, 15 octombrie 2008

luni, 13 octombrie 2008

Prima intalnire

Ne simtim bine impreuna. Suntem relaxati si avem planuri mari pentru anul care vine. Obiectivul nostru ca si grupa este 3/2:)

vineri, 10 octombrie 2008

Bine ai venit pe blogul liceenilor din Izbanda

Salut. Suntem Dragos si Monika. Ne bucuram sa fim impreuna anul care vine. Acestea sunt obiectivele si planurile noastre de viitor.
Obiective
Nu ne propunem lucruri extraordinare, ne mai vazute si ne mai intalnite. Vrem, in primul rand,
- sa crestem impreuna. Avem multe lucruri de invatat de la voi, liceenii. Credem in dorinta voastra sincera de a va apropia de Dumnezeu si speram din toata inima sa fim niste oameni care sa va indrepte privirile catre El.
- sa devenim o echipa, cu scopuri si obiective comune. Asta cere timp si energie, si speram ca atat noi cat si voi sa dam cat mai mult pentru a atinge acest obiectiv.
- sa devenim prieteni, oameni de incredere, pe care sa ne putem baza, oameni carora sa ne putem deschide inimile, sa putem impartasi temerile si bucuriile noastre.
- sa ne simtim bine impreuna. Vrem ca intalnirile noastre sa fie interesante si placute, nu monotone si lipsite de farmec.

-sa ii castigam pe altii pentru Hristos

Planuri pentru anul care vine
Avem in vedere un stiudiu biblic inductiv, cu ajutorul caruia vom arunca o privire in viata lui Iosif. Studiul se intituleaza: „Cum sa iti pastrezi echilibrul cand visele tale sunt spulberate”.
Acesta va fi structurat pe 8 lectii, si presupune participarea fiecarui menbru al grupei atat pe parcursul intalnirilor noastre cat si in timpul saptamanii. Daca metoda de studiu este una aceea care vi se potriveste, atunci vom continua cu un studiu mai amplu, din aceeasi serie, in care vom cuprinde 1 si 2 Samuel.
Jocuri, seri de inchinare, iesiri la munte, seri de filme crestine, petrecere de Thanksgiving Day in stil american, seara de jocuri in retea si multe alte lucruri care ne vor ajuta sa ne atingem obiectivele comune: sa crestem impreuna, sa devenim o echipa, sa devenim prieteni, sa ne simtim bine impreuna.